Ai curaj? Priveste-ma! Nu mai sunt eu m-am schimbat... de fapt doar m-am eliberat de tine!
Acum imi place iar sa alerg prin ploaie, sa merg descultza, sa privesc in ochii oamenilor, sa le aud bataile inimilor sa vad in fiecare specialul sa am incredere in ei.
Gata cu cosmarurile! Acum pot visa din nou... Am curajul sa fiu ceea ce sunt... nu mai simt durerea...
Sunt prea fericita sa imi amintesc de tine! Chiar si cand voi avea lacrimi in ochi voi fi fericita... voi sti ca nu e nici o rusine in a plange... pana la urma lacrimile m-au ajutat, ele mi-au cicatrizat sufletul...
Ura?? Nu te-am urat niciodata si nici acum nu te urasc...nu as putea sa fac asta... eu inca te iubesc... dar intr-un fel unic... ai fost aceea iubire care m-a invatzat multe... si careia ii raman datoare... dar care a parasit sufletul meu... pur si simplu...
Ieri credeam ca ai prins radacini in inima mea dar abia azi mi-am dat seama ca nici macar nu ai atins-o...
Am fost doar incapatzanata cand te-am vrut inapoi... poate ca nu stiam sa accept un refuz... dar acum stiu...
De ce nu ai fost tu special pentru mine si doar am crezut ca ai fost? Pentru ca am descoperit ce inseamna un om special!... El doar cu o privire ma face sa simt ce gandeste... a avut rabdare cu stangaciile mele... si m-a acceptat asa cum sunt... nu a incercat sa schimbe nimic la mine... m-a facut sa cred ca perfectiunea inseamna imperfectiune.
Tu de ce nu ai putut?? Pentru ca nu ti-a pasat... de la inceput vedeai sfarsitul... dar tot m-ai mintzit.
Oricum m-ai facut sa imi gasesc drumul... chiar dak ai facut-o involuntar m-ai impins spre fericire... Iti multzumesc!