Dincol’ de zare e-o dimineaţă,
Mai glorioasă fără apus.
Sfârşită-i truda şi-o altă viaţă
Am pe vecie cu-al meu Isus. 

Dincol’ de zare n-a fi durere,
Boale, necazuri, pe veci s-au dus.
Ci desfătare şi fericire,
Zi nesfârşită fără apus.

Dincol’ de zare, o, ce splendoare!
Eu dus de îngeri în faţa Sa!
Iar tatăl veşnic, mie un nevrednic,
Un bun sosit sus chiar El să-mi dea.

Dincol’ de zare, ce întâlnire,
Cu preaiubiţii plecaţi în cer!
Şi-ntr-o unire făr' despărţire,
Vom fi cu Tatăl acasă-n cer ! :)