Suntem în anul 2070.
Am 50 de ani, dar arãt de 85.
Am multe probleme pentru cã beau prea puþinã apã.
Cred cã nu îmi mai rãmâne mult timp.
Astãzi sunt unul dintre cei mai în vârstã în societatea în care trãiesc.

Îmi amintesc când eram de 5 ani.
În parcuri erau pomi mulþi, casele aveau grãdini frumoase si puteam sã stau
sub dus chiar si o orã. Totul era diferit. Acum folosim prosoape cu ulei mineral ca sã ne curãtim .
Înainte, toate femeile îsi arãtau cu mândrie frumosul lor pãr.
Înainte, tata spãla masina cu furtunul de stropit.
Astãzi legea interzice cu strictete asemenea practici.
Astãzi trebuie sã-si radã capul ca sã-l pãstreze curat fãrã sã se
foloseasca de apã
Îmi amintesc cã existau multe tabele care scriau ATENTIE LA APÃ, dar nimeni nu le bãga in seamã. Oamenii credeau cã apa este inepuizabilã.

Astãzi, toate fluviile, râurile, lacurile si apele subterane sunt iremediabil contaminate si secate.
Tot peisajul înconjurãtor nu mai este decât un desert fãrã sfârsit.
Infectiile gastrointestinale, bolile de piele si infectiile urinare sunt principalele
cauze de deces.
Industria a paralizat si procentajul somajului a atins cote dramatice.
Fabricile de desalinizare a apei de mare sunt principalul domeniu de productie.Dau muncitorilor apã potabilã în loc de salariu.
Atacurile pentru un bidon de apã sunt obisnuite pe drumurile de-acum pustii.
Hrana este în proporþie de 80% sinteticã.
Înainte ni se recomanda sã bem 8 pahare de apã pe zi.
Astãzi nu am dreptul sã beau decât o jumãtate de pahar.
Pentru cã nu ne putem spãla hainele le aruncãm, ceea ce mãreste
muntii deja enormi de gunoaie.
Ne-am reîntors la folosirea latrinelor ca în secolul trecut, pentru cã sistemele de canalizare subterane nu pot functiona fãrã apã.
Oamenii stau fatã în fatã cu spaima: corpurile lor sunt astenice, zbârcite de deshidratare, rãnite de radiatia infrarosie pe care nu o mai filtreazã atmosfera din cauza gãurii de ozon.
Din cauza deshidratãrii pielii, o femeie de 20 de ani aratã de 40.
Concentratia de oxigen s-a redus din cauza lipsei de vegetatie, ceea ce a dus la scãderea capacitãtilor intelectuale ale noilor generatii.
Oamenii de stiintã fac cercetãri, dar nu se vede nici osolutie la orizont.
Nu putem fabrica apã.
Morfologia spermatozoizilor multor bãrbati s-a modificat ceea ce a dus la nasterea de copii victime, cu mutatii si malformatii.
Guvernul ne obliga sã plãtim pentru aerul pe care îl respirãm:
137 m3/persoanã/zi.
Cei care nu pot plãti sunt izgoniti din ;zonele aerisite , înzestrate cu plãmâni mecanici uriasi, care functioneazã cu energie solarã.
Aerul nu este de foarte bunã calitate, dar cel puþin putem sã respirãm.
Media de viatã este de 35 de ani.
Câteva tãri au reusit sã conserve insule de vegetaþie cu apã curgãtoare curatã. Aceste zone sunt supravegheate foarte sever de cãtre armatã.
Apa a devenit un bun rar, o comoara inestimabilã, mult mai valoroasã decât aurul si diamantele.
Aici nu mai existã copaci, pentru cã nu plouã aproape niciodatã.
Si când începe sã plouã, nu cade decât ploaie acidã.
Nu mai existã anotimpuri din cauza schimbãrilor de climã (fenomenul de serã) datorate activitatii oamenilor secolului XX, care au poluat mediul înconjurãtor. Si totusi prevãzusem cã trebuie sã ne conservãm mediul înconjurãtor, dar nimeni nu a fãcut nimic.

Când fiica mea îmi cere sã-i povestesc cum era pe când eram eu tânãr, îi spun cã pãdurile erau frumoase.
Îi vorbesc despre ploaie, despre flori, despre plãcerea de a înota si de a pescui în râuri si lacuri si de a bea câtã apã doresti. si despre buna sãnãtate a oamenilor.

Mã întreabã: Mi se pune un nod în gât.
-Tatã! De ce nu mai existã apã?
Nu pot sã încetez sã mã consider vinovat, pentru cã apartin
generatiei care a desãvârsit distrugerea mediului înconjurãtor, neluând în serios nenumãratele avertismente. Apartin ultimei generatii care ar fi putut schimba cursul evenimentelor, dar care a hotãrât altfel.
Astãzi, copiii nostri plãtesc scump asta.
Cred sincer cã viata pe acest Pãmânt nu o sã mai fie posibilã de acum încolo, pentru cã distrugerea mediului a ajuns într-un punct fãrã întoarcere.

Cât as dori sã mã fi putut întoarce înapoi si într-un oarecare fel sã fi fãcut întreaga omenire sã înteleagã ; … în clipa în care puteam încã sã facem ceva ca sã ne salvãm planeta!
Trimiteti aceastã scrisoare tuturor cunoscutilor, nu va fi decât un minuscul semnal de alarma pentru desteptarea constiintei universale.
Apa trebuie salvatã.
Nu este vorba de un joc, este deja realitatea noastrã. Faceti asta pentru copiii vostri. Dacã nu-i aveti încã, s-ar putea ca într-o zi sã-i dobânditi.
Sã nu le lãsãm Infernul mostenire Sã le lãsãm viata!