Sunt momente in viata cand esti dezamagit. Sunt momente in viata cand dezamagirea vine din partea prietenilor... Si sunt multe momentele in care rezisti cu stoicism dezamagirii, inima nu ti-e facuta chiar bucati, merge carpita atat cat sa nu se observe... Asta pana intr-un punct cand paharul dedicat dezamagirilor usoare, care nu te otravesc defnitiv, se umple si incet-incet incepe sa se revarse...
Si atunci...nu-i bine, nu-i placut, nu-i simplu.
Oameni suntem cu totii si gresim. Fiecare are zile proaste, momente de "no hope, no love, no glory", insa sunt fapte care au nefericita propietate de a fi "declansatoare" si atunci nu stiu cum se face ca si micile clipe, cand resepctiva persoana te-a mai sifonat, devin pe nepusa masa uriase si nu mai pot fi trecute cu vederea. Si, mai rau, (cel putin in cazul perceptiilor mele) devin ca un bulgare de zapada care tot creste si tot creste, hranindu-si energia distrugatoare din vechi evenimente netrecute la catastiful principal si dosite prin ungherele sufletului in speranta ca daca totul va merge bine pe viitor, ele vor disparea de tot si nimeni nu-si va mai aduce aminte de ele...
Nimeni...in afara de mine!