cat de greu e ....poate ma macin singur....dar tot viata are grija sa imi ofere palma peste obraz....desi nu imi lipsea...o primesc, si poate nici nu o merit ..sau poate da, dar e greu ...acum razi de fericire...si apoi plang ca un copil fara sanul mamei...cat poate rani indiferenta....cat de rau te poate goli in suflet...si totusi esti mereu gata uitand ultima rana , sa primesti alta...si alta ...si alta...si cand crezi ca e bine....ea vine...rana apare....sangereaza abundent si....atat...dispare si uiti....uiti ce poti pati...dar omul e un copil ce spera mereu la fiinta pentru el...si ce e trist e ca pentru unii...pare sa nu existe...si e atat de secator gandul asta...nu e nimic de facut decat sa astept urmatoarea rana....